Interviu. Ce spun cele mai recente studii despre imigranții din România

O echipă de experți în domeniul migrației a studiat, pe parcursul anului 2015, situația imigranților din România și apoi a elaborat un plan de recomandări pentru autorități și pentru străini. Miza lor a fost șansa unei bune integrări a imigranților.

“Da, există costuri pentru țara gazdă, dar atâta vreme cât aceasta investește cât mai devreme și activ în politici axate pe buna integrare a imigranților, aceștia din urmă pot contribui din punct de vedere social și economic”, spune Valentina Dimulescu, care face parte din echipa de cercetare.

În continuare, un interviu cu cercetătorii care aparțin organizațiilor ARPS și SAR.

Interviu de Laura Ștefănuț

 

Ați lansat o serie de recomandări privind migrația, pe baza unor studii privind situația imigranților in România. Care au fost concluziile cercetării?

Luciana Lăzărescu: Deși am pornit de la explorarea percepției migranților legată de experiențele de discriminare prin care au trecut în România, rezultatele au evidențiat și alte tipuri de încălcări sau restrângeri ale drepturilor care îi afectează semnificativ, cum ar fi abuzul și exploatarea. Au fost identificate, de asemenea, câteva cauze care contribuie la discriminare, abuz și exploatare, cele mai amintite fiind lipsa de informare a ambelor părți – migranți și funcționari publici – și birocrația din sistemul instituțional.

În mai multe cazuri, migranții intervievați erau conștienți că anumite situații sau comportamente îi dezavantajează, dar fie au fost forțați să le accepte (de exemplu orele suplimentare neplătite sau contractele de muncă încheiate cu timp parțial) pentru a putea rămâne în România și supraviețui, fie au ales să le ignore (de exemplu remarcile rasiste) sau să le combată prin dialog. Experiențele personale ale participanților la cercetare au evidențiat o incidență relativ scăzută a discriminării și o opinie în general pozitivă despre interacțiunile cu populația. Datele au fost colectate între lunile mai – iulie 2015, înainte de valul de ostilitate stârnit în rândul populației de reflectarea în mass-media a reacției la cotele de refugiați alocate în mai de Comisia Europeană.

Prezentare rapoarte cercetare. Vorbitori: Adriana Iordache, Luciana lăzărescu, Laura Ștefănuț, Valentina Dimulescu. Foto SAR

 

De este important acest Policy Brief cu recomandări pentru autorități?

Adriana Iordache: Policy brief-ul are meritul de a sublinia și avertiza în legătură cu posibile consecințe ale menținerii situației actuale cu privire la imigranți. Instituţiile publice s-au arătat de multe ori ineficiente în facilitarea unei bune integrări a numărului mic de imigranți găzduiți de România până acum.

Dat fiind contextul internaţional și a previziunii că numărul acestora va crește în viitorul apropiat, continuarea abordării curente ar putea conduce la o serie de probleme pe plan economic, politic și social. De asemenea, eventualele dificultăți de integrare a imigranților în societatea românească ar putea determina o creștere a atitudinilor intolerante și xenofobe ale populației majoritare.

Documentul discută principalele recomandări de politici publice rezultate atât din cercetare cât și în urma consultării principalilor actori interesați, precum instiutții publice și organizații non-guvernamentale, care lucrează cu migranții din România. Aceste recomandări sunt organizate în funcție de drepturile civile vizate și de persoanele sau instutuția cărora se adresează, fiind astfel un instrument ușor de pus în practică de către actorii relevanți.

Care considerați că ar trebui să fie măsurile prioritare pe care autoritățile să le aibă in vedere?

Valentina Dimulescu: Spre exemplu, nevoia continuă de a instrui funcționarii publici, nu numai în ceea ce privește competențele lingvistice ale acestora, ci și cu privire la drepturile și obligațiile imigranților. Sugerăm introducerea testului de limbă (engleză/franceză) și includerea în strategiile de dezvoltare elaborate la nivel local a recrutării unui procent al personalului autorităților publice din rândul cetățenilor români cu istoric de migrație, minorităților etnice sau altor grupuri slab reprezentate în structurile de guvernare la nivel local.

Un alt exemplu privește domeniul muncii, care, pentru mulți imigranți, este cel mai sensibil întrucât dreptul de ședere depinde de acesta. În prezent, un imigrant (cu viză de muncă) are prea puțin timp la dispoziție pentru a-și găsi un nou loc de muncă (60 de zile) și riscă să îți piardă permisul de ședere în absența acestuia. La fel de presantă este și necesitatea creării unei metodologi de echivalare a studiilor și a uneia de evaluare a competențelor profesionale pentru adulții care nu posedă o diplomă/adeverință de studii din țara de origine, precum și pentru cei ale căror diplome sunt emise de state cu care România nu a încheiat acorduri în acest domeniu. Foarte spinoasă este problematica lucrătorilor domestici din România deoarece acest sector nu este reglementat în legislația muncii. Noi propunem un întreg pachet de măsuri.

În plus, avem recomandări în domeniile locuirii, educației, sănătății, bunurilor și serviciilor.

În momentul de față, dificultățile de integrare sunt cauzate de legislație sau de birocrație?

Luciana Lăzărescu: O parte dintre dificultățile migranților în România se datorează legislației restrictive (cum ar fi cea legată de obținerea avizului de angajare și prelungirea dreptului de ședere în scop de muncă sau perioada de 8 ani de ședere pentru obținerea cetățeniei române). Birocrația pune piedici suplimentare, în sensul că migranții sunt derutați de multitudinea documentelor care li se cer și de plimbarea de la un ghișeu la altul. În general, autoritățile au dificultăți în a comunica într-un limbaj clar și accesibil cetățenilor documentele necesare și parcursul institutional pentru îndeplinirea unor formalități sau obținerea unor servicii/beneficii. Eșecul institutiilor publice de a comunica eficient este și mai evident prin faptul că nu oferă informații într-o limbă străină, nici pe website și nici direct.

Toate astea se întâmplă într-un context social și economic sărac în oportunități, în care antreprenoriatul nu este încurajat și în care fiecare se descurcă, în cele mai multe cazuri, cum poate. Ceea ce înseamnă că motivația de a râmâne în România este esențială pentru modul în care un străin abordează relația cu autoritățile și societatea în general. Apoi mai sunt și resursele de care dispune, în termeni de capital uman, social și material. Fiecare dintre aceste aspecte are propria contribuție la succesul unui străin în societatea românească.

În ceea ce privește debirocratizarea, există exemple bune adoptate în alte state?

Valentina Dimunlescu: O soluție inspirată de exemple din alte țări este introducerea în regim pilot a unor info-chioșcuri în incinta acelor autorități publice cu care imigranții interacționează cel mai des, fapt ce care le-ar permite să acceseze pe cont propriu informații detaliate cu privire la drepturi, obligații și date despre instituțiile, autoritățile publice și ONG-urile la care pot apela. Această recomandare vine în contextul lipsei de resurse umane din autoritățile publice şi propune introducerea unor soluții tehnologice precum un sistem gratuit de tip autoservire (asemănător automatelor de self check-in sau a chioșcurilor de auto-procesare din aeroporturi). Astfel, interacțiunea cu reprezentanții autorității pentru solicitarea de informații va fi diminuată, iar problemele cauzate de proasta cunoaștere a unei limbi de circulație internațională, programul scurt cu publicul și numărul redus de personal vor scădea.

 

Prezentare rapoarte cercetare. Vorbitori: Andra Panait, Adriana Iordache, Luciana lăzărescu, Laura Ștefănuț, Valentina Dimulescu. Foto SAR

Prezentare rapoarte cercetare. Vorbitori: Andra Panait, Adriana Iordache, Luciana lăzărescu, Laura Ștefănuț, Valentina Dimulescu. Foto SAR

Ați abordat și domeniul educației, care sunt recomandările voastre?

Valentina Dimulescu: Printre cele mai importante probleme existente în domeniul educației se numără frecvența și calitatea cursurilor de limba română oferite imigranților* – un aspect esențial al procesului de integrare. În acest sens, propunem, pe lângă dublarea numărului de ore de curs pe săptămână, adaptarea metodologiei și curriculei de predare a limbii române ca limbă străină și impunerea acestora la nivelul tuturor instituțiilor educaționale. La fel de problematic este subiectul reprezentării intereselor studenților străini în universitățile din țară, întrucât percepția acestora este aceea că sunt folosiți doar ca o sursă de bani pentru universități fără a beneficia de același tratament precum colegii români. Prin urmare, propunem stabilirea unei colaborări între Alianța Națională a Organizațiilor Studențești (ANOSR) și grupurile de studenți străini din toate marile universități.

În ceea ce privește sectorul privat, apar și aici probleme?

Valentina Dimulescu: Dacă discutăm despre gradul de acces la bunuri și servici, imigranții din România se confruntă cu mai multe piedici în relația cu băncile decât cu companiile de telefonie mobilă, spre exemplu. Având în vedere faptul că aici aveam de-a face cu sectorul privat, soluțiile se axează pe necesitatea implicării tuturor actorilor – atât băncile comerciale, BNR, ONG-urile active din sfera migrației, cât și imigranții – într-o discuție despre felul în care se poate ajunge la un numitor comun atât în ceea ce privește transparența informațiilor despre serviciile bancare oferite, cât și încurajarea transmiterii unor sesizări de închidere abuzivă/refuz al deschiderii unor conturi curente fără justificare autorităților competente.

Cum au reacționat autoritățile (care a fost feedbackul) față de policy brief?

Adriana Iordache: Atât raportul de cercetare cât și policy brief-ul au fost prezentate în cadrul unui eveniment public ce a avut lor în data de 23 noiembrie 2015. Printre invitați s-au numărat și reprezentanți ai autorităților publice cu competențe în domeniu, iar o primă remarcă din partea acestora a fost că subiectul imigranților a fost foarte rar abordat în România, până la momentul actual. De asemenea, una dintre principalele observații formulate de aceștia a fost că multe dintre propunerile formulate de noi ar contribui în egală măsură și la respectarea drepturilor civile ale cetățenilor români.

Valentina Dimulescu: Într-adevăr, și noi ne confruntăm cu hățișul legislativ/birocratic și cu atitudinea ostilă a unor funcționari publici, dar este necesar să ne dăm seama că aceste probleme îi afectează disproporționat pe imigranții care nu cunosc sau nu au dobândit un nivel satisfăcător al limbii române, cei care se află într-o situație vulnerabilă (exploatare/abuz) sau cei care nu cunosc/nu înțeleg îndeajuns sistemul instituțional/birocratic al țării.

În unele cazuri extreme, de abuz, imigrantul, în special aceia care prestează muncă domestică, nu dispune nici de informația, nici de posibilitatea de a reclama o asemenea situație, pe când un cetățean român are la dispoziție mai multe pârghii.

Ați realizat o serie de traininguri pentru autorități, în ce au constat acestea?

Luciana Lăzărescu: Ne-am propus să oferim organizațiilor neguvernamentale și angajaților instituțiilor publice care nu sunt familiarizați cu zona migrației informații de bază despre cine sunt străinii din România, de unde și de ce vin, care sunt principalele dificultăți pe care le întâmpină odată ajunși aici și cum pot autoritățile și societatea civilă să îi ajute să depășească o parte dintre aceste obstacole.

Am urmărit de fapt să acoperim una dintre nevoile semnalate de migranți, și anume lipsa de informare.

Cum feedback-ul participanților a fost pozitiv, sperăm că materialul – care este disponibil online va fi descărcat, adaptat și folosit de cel puțin o parte dintre instituțiile publice și organizațiile neguvernamentale, nu doar din perspectiva angajamentului României de a prelua în următorii 2 ani refugiați, ci și dintr-o perspectivă pragmatică, aceea de a beneficia de contribuția migranților care trăiesc deja în România.

Sunteți optimiști cu privire la posibilitățile imigranților in România? De ce?

Luciana Lăzărescu: Posibilitățile imigranților în România depind de mai mulți factori, pe care i-am amintit și anterior. Sunt însă categorii de migranți care au mai multe drepturi în România: persoanele cu o formă de protecție și membrii de familie ai cetățenilor UE, SEE și ai Confederației Elvețiene. Resursele migrantului, motivația și așteptările sunt diferite, iar rețeaua socială depinde de capacitatea lui/ei de comunicare și de a stabili relații, dar și de primii trei factori enumerați. Prin urmare, posibilitățile diferă, dar sunt migranți mai avantajați din punctul de vedere al statutului legal. Cei mai mulți imigranți au venit, așa cum reiese din statisticile IGI, pentru reîntregirea familiei, ceea ce ar putea însemna că familia este un factor motivant și oferă mai multe posibilități și sprijin pentru a rămâne.

Valentina Dimulescu: Cred că ar trebui să schimbăm perspectiva și nu numai să ne întrebăm, ci și să analizăm care ar fi plus valoarea creată de o mai bună integrare a imigranților/refugiaților în România pentru viitor. În ultima vreme au fost publicate mai multe studii care indică faptul că, da, există costuri pentru țara gazdă, dar atâta vreme cât aceasta investește cât mai devreme și activ în politici axate pe buna integrare a imigranților, aceștia din urmă pot contribui din punct de vedere social și economic. Un exemplu ar fi acela că aceștia tind să contribuie mai mult prin taxe decât consumă prin serviciile sociale oferite de către țara gazdă. Astfel de studii ar trebui să fie întreprinse și în România pentru a putea purta o discuție „evidence-based” pe marginea acestui subiect.

Spre exemplu, considerăm că este necesară o discuție aplicată și o politică publică solidă – bazată pe cifre, statistici, prognoze – cu privire la chestiunea străinilor din state terțe care își fac rezidențiatul în România, dar sunt împiedicați a profesa. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care România se confruntă cu un așa-numit exod al medicilor români ce a dus la cea mai scăzută distribuție a medicilor pe cap de locuitor din Uniunea Europeană. Soluțiile la probleme de acest gen trebuie gândite la rece și aplicate cu resursele pe care le avem la dispoziție.

 

* E vorba de cursurile de limba română oferite de Universități pe perioada anului pregătitor 

 

Cercetarea a fost realizată în cadrul Proiectul “Discriminarea Imigranților în Domeniul Drepturilor Civile – DIM” a fost inițiat de ARPS, în parteneriat cu SAR și CNCD, și este finanțat din granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul fondului ONG în România.www.eeagrants.org

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *