Imaginea sirienilor despre România

România și Siria sunt două state care au relaționat încă din perioada comunistă, așa că unor sirieni le este familiară țara. Și-o imaginează fie prin produsele Made in Romania, fie prin studenții care s-au întors după ce au absolvit facultăți românești.

Când au ajuns însă aici, nu au găsit ce își imaginau.

Am discutat cu Simina Guga despre România imaginată și România descoperită de sirienii care au fugit pentru a-și salva viețile. Guga este sociolog şi consilieră pentru imigranţi şi refugiaţi. Lucrează în special cu sirienii, cea mai numeroasă comunitate de refugiați din țară.

Homecoming -  Syrian refugees

Interviu de Laura Ștefănuț

 

 De ce sunt sirienii cei mai numeroși refugiați din România?

Pe de o parte, pentru că România avea o relație de prietenie cu Siria de pe vremea comunismului. Astfel, multi sirieni care au acum peste 40 de ani își amintesc cum în Siria copiii se incălțau cu pantofi Made in Romania, la fel cum românii își amintesc că în facultate, în anii 80, aveau o grămadă de colegi arabi și mai ales sirieni.

Siria trimitea masiv studenți în România, mai ales la Politehnică și la Medicină. Aceștia erau bursieri ai statului sirian și trebuiau să se întoarcă după terminarea studiilor în Siria, unde aveau posturi garantate. Însă, cât au stat în România, s-au casătorit cu femei românce, unii au avut și copii născuți aici. Cei mai mulți au plecat cu nevestele. Acesta a fost primul val de sirieni care a avut contact cu România.

Pentru sirienii care nu ajunseseră în România, produsele românești faimoase de acolo făceau din țara noastră una interesantă.

În anii 90, fiindcă aici era un fel de paradis fiscal, au venit afaceriștii, mici întreprinzători, care făceau import-export, mici magazine. Acesta a fost al doilea val, pe lângă studenți. După ce legislația a devenit mai puțin permisivă și nu le-au mai mers afacerile, o parte bună din ei s-a intors în Siria. Din nou, mulți cu neveste românce.

Când a început războiul din Siria, Ministerul Afacerilor Externe a dat un comunicat de presă că la acel moment erau vreo 15 mii de cetățeni români acolo – majoritatea erau aceste neveste românce și copiii lor cu dublă cetățenie.

pic1

Simina Guga, sociolog

Ce s-a întâmplat după ce a început războiul din Siria?

Primii care au venit au fost membrii cu familii mixte. Apoi au început să își aducă părinții, pe legea reîntregirii familiei. O altă metodă pentru a-și ajuta conaționalii să vină în România era prin invitațiile în scop de vizită. Odată ajunși aici, cereau azil, însă metoda a funcționat până prin 2014-2015.

Pe lângă aceștia, mai erau și oameni care doar tranzitau România în drum spre Europa de Vest, dar nu reușeau să mai iasă din țară și cereau azil. Până prin 2012 România nu acorda ușor azil sirienilor, fiindcă încă operau zboruri în Siria și îi puteau trimite inapoi, deși conflictul de acolo era evident.

Acum ce obstacole instituționale întâlnesc în România?

Spre exemplu situația când trebuie să li se recunoască studiile. Li se cere diploma de studii din Siria și chiar foile matricole. Gândiți-vă că începe acum un război în România și trebuie să fug. Chiar dacă am inspirația să îmi iau diploma, cu siguranță nu pot pleca și cu foile matricole fiindcă nu mi le-a dat Universitatea. Oamenii au plecat în situații foarte periculoase de acolo, cu ce au putut.

Acești oameni sunt condamnați la a nu avea un contract de muncă — legislația spune că trebuie să ai un document de studii atașat la contract. Sunt îngrozitor de mulți cei care nu au, estimez că peste jumătate din cei care sunt aici.

Cei care au făcut studiile în România sunt mai norocoși, fiindcă își pot scoate documentele din arhiva facultăților.

Când nu au făcut studii în România ce soluții au totuși?

Pentru cei care nu au deloc diplome nu s-au găsit soluții, e marea problemă în România. Ar trebui să intre în clasa întâi la programul Șansa a doua, unde se fac doi ani într-unul. Ai cazuri de oameni la 40 de ani care încep de la zero, alături de copii români care nu au putut promova în sistemul obișnuit.

De regulă oamenii nu se duc la A doua șansă fiindcă sunt prea stresați cu alte probleme și se simt de-a dreptul umiliți.

Am avut cazuri cu tineri de 18 ani care au început să plângă când au auzit că vor fi în clasa I. Îi înțeleg foarte bine, e umilitor, erau în clasa a X-a, a XI-a, la ele în țară. Un alt caz este al unui băiat care a făcut o școală postliceală de paramedic și Ministerul Educației i-a spus că, fiindcă noi nu avem așa ceva, nu îi pot echivala diploma.

Legislația nu a fost gândită sau adaptată să facă față unor astfel de situații. Refugiații care au venit până acum s-au lovit de aceste probleme, dar nu au reprezentat o masă critică pentru a genera inițiative legislative.

Dar acum există inițiative?

Prin octombrie 2015 s-au înființat niște grupuri de lucru pe subiect de către Victor Ponta, dar apoi a căzut guvernul. Grupurile s-au mutat la Ministerul Muncii și nu s-a materializat nimic. Ceea ce este clar e că acum ei nu mai pot spune că nu știau aceste probleme — cum ni s-a spus la prima intâlnire.

Și românii se confruntă cu birocrația din țară.

Dacă noi nu ne descurcăm, cum credeți că e pentru cetățeanul străin? Ca și cum aș fi eu parașutată in China, unde nu cunosc limba, instituțiile și cineva mi-ar da să completez niște formulare în chineză. Exact asta e situația lor, nimeni nu îi ajută. Există și cazuri izolate de funcționari drăguți, dar asta nu e o politică instituțională.

Se lovesc de instituții ca de un zid, iar toată birocrația de care ne plângem noi îi afectează de o sută de ori mai mult.

Funcționarii nu cunosc în general decât limba română. Până și la Imigrări au personal care nu vorbește limbi străine sau nu vrea să comunice în limbi străine. Site-urile acestor instituții sunt majoritar în limba română. În plus, sunt multe prevederi legislative care se bat cap in cap.

Spre exemplu?

Prevederea conform căreia străinii trebuie să dea bacalaureatul la română și istorie, chiar daca vor să se înscrie la facultate în limba engleză.

Să luăm exemplul unui băiat sirian care era student la medicină în România, cu plată, anul III. Din cauza războiului, familia a rămas fără bani și nu a mai putut să îi plătească studiile. În același timp, ambasada nu i-a reînnoit pașaportul, așa că studentul a trebuit să ceară azil în România. A primit statut de refugiat, așa că, teoretic, a dobândit dreptul de a studia gratuit în țară. I s-a spus că poate continua facultatea doar dacă dă diferența pentru echivalarea diplomei de bacalaureat la limba română și istorie.

Un alt caz este din Brașov, tot student la medicină. Băiatul s-a apucat să citească Miorița fiind deja în anul IV la Medicină. A trecut bacul și a dat examenul de admitere, dar facultatea tot nu l-a lăsat să continue studiile: la admitere, în anul respectiv, s-a intrat cu o notă mai mare. El a incercat să îi convingă că în anul în care a intrat el, nota era sub cea pe care a luat-o la Bac, dar nu l-au primit.

E bătaie de joc. Parțial pentru că instituțiile de învățământ încasează foarte mulți bani de la cetățenii străini pentru studii, până la 6,000 de euro pe an și au interes să ia acești bani în continuare.

Și cazuri mai fericite?

Știu un medic care a făcut studiile în România și acum lucrează la Ambulanța București. În Siria era șeful unui întreg departament din spital. Din Siria au venit o gramadă de chirurgi dar, cu toată experiența pe care o au în spate, nu au ușile deschise în România.

Citește aici de ce România nu îi lasă pe doctorii străini să profeseze în țară

Cei care au făcut Politehnica au dreptul să lucreze în România. Însă în cazul medicinei, arhitecturii, există un regim special. Chiar și cineva care a făcut studiile în țară nu poate profesa decât dacă este membru de familie a unui cetățean român sau sau are rezidență pe termen lung. E ilogic, mai ales că România se plânge că îi pleacă medicii. Studenții vin și zic OK, termin facultatea și apoi, ca să profesez trebuie să mă căsătoresc cu o româncă? E stupid, sunt oameni care au studiat medicina in România, în limba română.

În plus, dacă vrei să te căsătorești, ți se cere un certificat de celibat care arată că nu mai ești căsătorit cu altcineva în țara de origine. Un cetățean străin își ia acest certificat de la ambasadă sau din țara de origine, însă persoanele cu formă de protecție (cum ar fi refugiații) nu mai au voie să contacteze ambasada sau instituțiile din țara lor. Situația asta se rezolvă până la urmă, dar nu ușor. Noi, care cunoaștem legea, ne găsim în situația de a fi nevoiți să mergem la funcționarii publici și să le explicăm. Până la urmă, după multe discuții, lucrurile se rezolvă. Nu m-am lovit de cazuri de nerezolvat, dar există multe probleme.

Ce părere ai de panica legată de faptul că teroriștii vin deghizați in refugiați?

E foarte greu de imaginat că niște oameni care au fugit de conflict, vai de capul lor, pleacă cu bombele în buzunar sau că singurul lor gând este să se detoneze pe aici, ca să creeze haos. Sunt oameni care au trăit destul haos de unde au venit, vor să vină să stea liniștiți, e clar că nu sunt ei (teroriștii). “Teroriştii” sunt mai degrabă cei care instrumentalizează această dramă a unor oameni forţaţi să lase în urmă totul. Şi mă refer aici şi la indivizii care se detonează în Paris, Brussel, Istanbul, Ankara în numele ISIS, cât şi la statele care au contribuit ca la distrugerea sistematică a Siriei, Irakului, Palestinei, Yemenului si aşa mai departe.

Media instigă foarte mult la ură. Vorbește de teroriști, de ce se va intâmpla rău, dar prea puțin despre motivele pentru care vin acești oameni, despre cum România are o responsabilitate față de ei. Nu există o educație în România pentru acceptare și toleranță. Oamenii se uită la televizor şi apoi ies pe stradă şi bat alţi oameni, iar numărul atacurilor xenofobe a crescut dramatic în Bucureşti. Eu am făcut sociologie și nu mi s-a spus în toată facultatea de ce nu ar trebui să fiu xenofob, nu se discuta despre oameni, ci despre teorii, paradigme. Nici acum nu le vorbește nimeni românilor despre asta.

 

Urmărește-ne și pe facebook 

Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor website-ului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *