Interviu. Mizele teroriștilor islamici în Europa

11410614_770021053108599_1402753857_n(1)

În noaptea de vineri, 13 noiembrie, mai mulți teroriști ai Statului Islamic (ISIS) au atacat opt locații din Paris, au ucis 129 de oameni și au rănit peste 350.

A fost cel mai mare atac terorist după Madrid, din 2004, și a lăsat întreaga Europă în stare de șoc.

(photography by Cristian Movilă, The New York Times @cmovila)  

Președintele francez, Francois Hollande a anunțat că va intensifica lupta împotriva ISIS și a terorismului. Militanții ISIS au motivat acțiunea ca pe o contraofensivă la atacurile aeriene ale Franței asupra lor și ca pe o cruciadă impotriva unei “capitale a prostituției și viciului”.

În realitate, acțiunea lor se traduce, pe de o parte, prin “afirmarea puterii grupurilor islamice, care arată că pot lovi inamicul în inima sa”, dar și prin scopul pragmatic de a stopa fluxul de refugiați spre Europa, crede sociologul Bogdan Voicu. Practic, “conservatorii din ambele tabere sunt cei ce câștigă din astfel de acțiuni inumane și nesăbuite”. Am discutat cu Bogdan Voicu despre cum se leagă istoricul Franței de atacurile din 13 noiembrie și care pot fi implicațiile sociale la nivel european.

Bogdan Voicu este specializat în domenii precum migraţie internaţională, schimbare socială, sociologia valorilor sociale și lucrează în prezent la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, din cadrul Academiei Române.

de Laura Ștefănuț

 

Cum a ales Franța să se raporteze la imigranți de-a lungul timpului?

Franța are o veche istorie de promovare a centralismului și non-diversității. Spre exemplu, între 1880 și anii 1960, a existat o politică explicită de a elimina bretona ca limbă vorbită la nivel regional, politică asociată cu practici umilitoare îndreptate împotriva elevilor ce foloseau cuvinte bretone la școală.

Raportarea la imigranți a fost până de curând similară, asimilarea completă fiind în centrul politicilor de integrare.

Ce impact credeți că vor avea atacurile teroriste?

În opinia mea atacurile vizează două ținte:

1) un scop simbolic: afirmarea puterii grupurilor islamice, care arată că pot lovi ”inamicul” în inima sa;

2) un scop pragmatic: stoparea fluxului de refugiați spre Europa.

Prima țintă este de natură a întări încrederea credincioșilor arabi în puterea acțiunilor pe care lumea vestică le caracterizează drept teroriste, dar pe care cei ce aderă la ele le definesc drept un act de justiție. A doua țintă este mai importantă: dacă IS va stăpâni Siria, iar Siria nu are locuitori, IS nu stăpânește de fapt nimic. Prin urmare IS are nevoie de populație care să nu aibă unde fugi din Siria.

 

20141010-esc_0008

 

 

Conservatorii din ambele tabere sunt cei ce câștigă din astfel de acțiuni inumane și nesăbuite”

Bogdan Voicu, sociolog

 

 

 

Care sunt particularitățile noilor atentate, față de cazul Charlie Hebdo?

Cred că cea de-a doua țintă expusă mai sus aduce particularitatea, nu neapărat în ce privește modul de operare, ci din punct de vedere al efectelor evenimentului. Atacul este de natură a întări poziția conservatorilor europeni, de a oferi acestora muniție în încercarea de a închide granițele, de a menține un conflict pe care se bazează legitimitatea extremiștilor islamici. Conservatorii din ambele tabere sunt cei ce câștigă din astfel de acțiuni inumane și nesăbuite.

Credeți că va exista un impact și în România, la nivelul percepției imigranților și a refugiaților?

România se află într-o situație ingrată: orice creștere economică implică nevoia de forță de muncă și implicit de imigranți. Pe de altă parte, România este una dintre țările europene amărâte, neatractive pentru refugiați: de ce ar veni aici unde e aproape la fel de rău ca acasă, limba este o necunoscută, iar experiența de integrare a instituțiilor existente nu prea există? În fine, România este o societate destul de tradiționalistă, nu foarte deschisă către populații alogene.

Dar credeți că actele teroriste vor face cetățenii români să respingă cu atât mai mult imigranții?

România nu era foarte deschisă față de imigranți nici înainte de weekend-ul trecut. Nu cred că poate deveni mai reticentă decât este în prezent. Pur și simplu, radicalii vor găsi un prilej de a deveni mai vocali decât de obicei (deja politicieni conservatori și grupări naționaliste au făcut-o). Dar cam atât. Lucrurile se vor schimba doar dacă astfel de atacuri vor deveni o obișnuință.

Pe de altă parte, este de văzut în ce măsură atentatele, dimpreună cu venirea iernii, vor spori graba de a forța refugiați să vină la noi. Sunt mai multe țari vestice ce au depășit de mult capacitatea de a prelua un val atât de mare de refugiați. Este posibil să începem să avem trenuri cu sirieni direcționate către România. Inițial vor fi în campusuri speciale, lucrând doar cu ONG-urile acreditate. Legea nu permite cazarea lor în localități. Dar cu timpul pot ieși și intra în societate. Mai este mult până acolo, dar nu sunt excluse reacții dure la adresa lor venite din zona conservatoare a societății. La urma urmei și în cazul „Colectiv” am avut de a face cu voci ce au blamat public victimele.

Cum poate fi îmbunătățită situația refugiaților, la nivelul percepției?

Va depinde mult de felul în care IGI (Inspectoratul General pentru Imigrări) și ONG-urile active în zonă vor pregăti opinia publică pentru interacțiunea cu imigranții. Eu aș face apel direct la istoria României. Spre exemplu la așezarea comunitățllor (refugiate) de italieni la începutul secolului al XX-lea, la polonezii veniți în prima parte a secolului al XIX-lea în zonele miniere, tot la polonezii veniți în timpul celui de-al doilea război mondial, când încă eram neutri… Este o întreagă istorie națională ce merită exploatată, iar până aici am amintit doar despre valurile de refugiați, nu despre cum expații au dus la modernizarea industriei românești, mai ales după venirea pe tron al lui Carol I și până la Al Doilea Război Mondial.

De ce credeți că a fost Franța scena unor acte teroriste, de două ori în ultimul an?

Franța este fostă metropolă pentru zona Nordului Africii, având numeroase comunități de origine arabă între migranții de a doua generație. Astfel de migranți nu au experimentat niciodată la origine o separare a statului de religie, iar comunitățile etnice pe care le constituie tind să includă grupuri radicale care adoptă intoleranța religioasă ca valoare supremă.

Nu acesta este cazul în Germania, ca să dau exemplul unei țări similare ca dimensiuni. Minoritatea turcă de aici este una provenită dintr-un stat ce a căutat secularizarea organizării sociale, în anumite limite, încă de la debutul secolului al XX-lea.

Practic spuneți că e relevantă țara de proveniență a imigranților, în special prin nivelul de secularizare?

Nu tocmai. Sunt mai multe elemente importante, deopotrivă în ce privește societatea de origine și pe cea gazdă. Ceea ce cred că este important în acest context este tipul de cultură a toleranței cu care vin imigranții. Nord-africanii sunt mai puțin expuși la practici de interacțiune cu grupuri diferite, statele din care provin nu au o tradiție de a asculta și vocea altcuiva, cred adesea că lumea este una definită de alb și negru, de adevăr și minciună, iar tot ce nu este perfect alb este negru. Acesta este punctul de vedere tradițional al religiei, firesc într-un mediu tradiționalist.

Acesta este modul implicit și explicit promovat de regimurile autoritare. Să ne amintim cum arăta România în 1990-1991, când minerii veneau să elimine fizic pe cei din Piața Universității, fiindcă așa credeau ei că este corect. La fel se petrec lucrurile și cu grupurile de imigranți arabi. Ei vin dintr-o cultură care nu a cunoscut practici democratice, nu a promovat vreodată toleranța, este profund religioasă, iar statul și biserica sunt una.

Franța cumulează mai multe elemente ce au făcut ca atacul respectiv să apară acolo, în acest moment.

Adică?

Este fosta metropolă a Siriei, aflată sub control francez în perioada interbelică. Are o istorie recentă a confruntărilor de stradă cu migranții – referindu-mă aici la evenimentele din deceniul trecut. Este o țară Europeană mare, cu mult prestigiu, deci o țintă dezirabilă pentru un act cu mare încărcătură simbolică. În plus, este pur și simplu locul în care se află multe grupuri de astfel de migranți. Fără îndoială, cvasimajoritatea lor au deja altfel de valori decât cele descrise mai sus, dar, inevitabil, vor fi suficienți gata de acțiuni de genul celor din weekend-ul trecut.

Aceasta nu înseamnă că aceste comunități de imigranți arabi radicali islamiști sunt mult diferite față de ceea ce regăsim în Europa în general. Să nu uităm de mișcările de inspirație naziste sau legionară din țari precum … România.

Cât de mult contează valorile unei societăți în receptarea imigranților de către membrii acesteia?

Aparent, totul depinde de consistența dintre valorile dominante în țara de origine și cele din țara gazdă. În realitate însă, imigranții reușesc de regulă să combine bagajul cultural de la origine cu valorile sociale preluate din contextul social al țării gazdă.

Puteți să imi dați un exemplu de colaborare reușită?

Nu există o „reușită”, un exemplu de bune practici. Ceea ce reușesc de regulă imigranții, este să păstreze valori specifice culturii de proveniență, dar și să adopte valori specifice celei de adopție, fiind capabili să comunice cu ambele societăți. Probleme pot apare atunci când fie se schimbă subit și total față de societatea de origine sau când refuză interacțiunea cu cultura țării de rezidență. În ambele cazuri se plasează la marginea uneia dintre cele două societăți și pierd contactul și capacitatea de a comunica cu aceasta.

Care credeți că este cazul României?

România nu este diferită de alte societăți umane, iar legitățile sociale se aplică identic și aici. Acest lucru va fi vizibil când vom avea mai mulți imigranți.

Adică? Ce ne așteptăm să vedem?

Mă aștept să vedem o diversitate culturală mai ridicată, așa cum era, spre exemplu, în orașele României în anii 1930. Mă aștept să vedem imigranți ce preiau valori românești, dar și fac posibilă contagiunea valorică fiind purtători ai trăsăturilor culturale ale țării de proveniență.

Care au fost concluziile cercetării dvs. din 2014: High-Skilled Immigrants and Social Integration in Times of Crisis. A Cross-European Analysis (International Journal of Intercultural Relations)

Migranții high-skilled au găsit fără prea mari probleme căi de integrare în societățile aflate în criză, nefiind fundamental afectați de recesiune.

Ați publicat o cercetare despre românii care au emigrat in Spania. Cum s-a poziționat România față de “exportarea” forței de muncă și cum s-a poziționat față de primirea imigranților economici?

România nu are o politică clară de a atrage migranți. Dimpotrivă, guverne succesive s-au îmbătat cu ideea revenirii migranților români ce constituie în prezent diaspore în Italia și Spania. O astfel de idee nu cred că are șanse de înfăptuire.

Ce dinamică are raportul imigranți – social trust (încredere socială n.r.)? 

Este o discuție lungă în literatură despre acest lucru. Concluzia către care se pare că ar converge literatura (inclusiv ceea ce am publicat) este că încrederea nu are de suferit în urma sosirii de imigranți, cu două excepții: 1) încrederea în oameni este deja redusă în țara gazdă (cazul României); 2) apare o segregare rezidențială și socială, în care interacțiunea dintre migranți și restul populației este foarte redusă (în bună măsură cazul Franței).

Ce beneficii aduce increderea?

În termeni strict economici, încrederea în oameni reduce costurile tranzacționale. Dacă am încredere în partenerul meu, îmi permit să merg înainte știind că acesta va fi onest cu mine, nu trebuie să pierd timp și bani controlând mereu dacă este așa sau nu. Încrederea înseamnă că mediul din jurul meu este predictibil și relativ sigur. În fine, ea este o precondiție a cooperării de calitate, a capacității indivizilor de a crea bunuri comune, în beneficiul colectivității, dincolo de prezența statelor și administrațiilor publice de orice fel. Mai mult, încrederea în oameni este cea care face ca instituțiile organizării sociale să poată funcționa eficient.

 

Urmărește-ne și pe facebook 

Prima versiune a textului nu conținea întrebarea “Cum poate fi îmbunătățită situația refugiaților, la nivelul percepției?”

Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor website-ului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *